Porumbelul KING Capul: de marime si largime medii, cu craniul bine rotunjit proportional cu gatul si corpul solid; nu trebuie sa fie ciupit deasupra narilor sau sa aiba un aspect serpuit (alungit). Ochii: proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului inspre fata. Conturul ochilor este perfect rotund, cu textura fina, nu depaseste 1,6 mm in largime, este vizibil intre ochi si pene, are o tenta de rosu. Ciocul: scurt, puternic; trebuie tinut intr-o pozitie orizontala. Narile sunt mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului. Gatul: de soliditate sau grosime medie, proportional cu "umerii largi" si cu corpul bine rotunjit; trebuie sa fie purtat vertical. Pieptul: trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit avand un aspect placut intre curburile aripilor; trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu o tinuta ferma, ridicata a pasarii. Partea de jos a pieptului trebuie sa formeze o linie orizontala cu linia sternului. Sternul trebuie sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-se intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal. Spatele: scurt si larg dinspre umeri catre coada. Nu trebuie sa se subtieze (ascuta) prea repede, mult inainte de a ajunge inspre coada, dar trebuie sa se curbeze lin inspre partea din spate a gatului si catre coada subtire. Aripile: sunt tinute lejer pe langa corp si se intind lin catre tartita si coada. Curbura aripilor este acoperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10. Coada: scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf sa fie de aproximativ doua pene. Ea trebuie sa se formeze pornind de la tartita groasa, larga si sa se ascuta lin catre varf. Sa fie tinuta intr-un unghi deasupra orizontalei asa incat sa incheie curba formata de corp si piept, dar sa nu fie atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare (ale cozii) este 12. Picioarele: solide si drepte, asa incat sa confere pasarii o pozitie ridicata, ferma, sa fie bine distantate si pozitionate intr-o linie care sa fie pe aceeaai directie cu curba din partea din spate a gatului. Sa nu aiba pene si sa aiba o culoare cu tenta rosiatica. Degetele sunt drepte, curate si echidistant rasfirate; au o culoare cu tenta rosiatica. Penele: compacte si netede, dar nu chiar ca si ale unui porumbel voiajor; au putina lejeritate cand porumbelul este tinut in mana. Porumbelul de rasa King trebuie sa aiba un penaj neted chiar si in zona de sub orificiul anal.

Porumbeii sunt păsări monogame adică trăiesc în perechi. Maturitatea sexuală o ating la vîrsta de 5-7 luni, iar reproducerea o încep la 8 luni, cand sunt dezvoltaţi fizic. 
Crescătorul va potrivi perechile pentru reproducţie în aşa fel încît să se poată obţine caracteristicile maxime ale rasei respective.

Perechile se închid pentru scurt timp în boxe pentru împerechere sau chiar în cele de cuibărit, pentru ca partenerii să se obişnuiască unul cu altul şi să se obişnuiască cu cuibul ce lea fost dat. 
Femela depune în cuib, într-o perioada de împerechere, doua oua albe şi lucioase. Primul ou îl depune după 10-12 zile în ciclu normal  de la împerechere, iar al doilea la un interval de 44 de ore.

Greutatea unui ou este de circa 22-28g. 
Clocitul începe după depunerea celui de-al doilea ou şi se face de către ambii parteneri cu schimbul. Masculul cloceste ziua între orele 9-18, iar restul timpului femela. După 3-4 zile de la începerea clocirii, la ovoscop (dispozitiv pentru examinarea embrionilor din ou), sau la lumina unui bec mai popular se poate vedea dacă ouale au fost fecundate sau nu.

Pe parcursul clocitului culoarea cojii oualor devine tot mai închisă la culoare. 
Puii eclozează dupa 17-18 zile de la clocire şi au greutatea în funcţie de rasa, aproximativ 16-22g. După 15 zile de la clocire, în faza terminală a clocitului, în gusa masculului şi a femelei, începe o secreţie de lapte de porumbel, secreţie reglată pe cale hormonală. Sub influienţa hormonului hipofizar, în timpul clocitului peretele intern al guşii se îngroasă mult, epiteliul său creşte şi se exfoliază. În urma acestui proces, se adună în gusă o secreţie galbenă, ca şi o pasta, care conţine celule epiteliale, picături de grăsime şi apă.

Puii, în primele 4-5 zile, primesc doar lapte de porumbel. De la a 5-a zi, pe langa acel lapte, părinţii le dau puilor şi seminţe înmuiate în gusă, a caror cantitate se măreste în funcţie de vîrsta puilor. Secreţia laptelui se opreste cînd puii ajung la varsta de 12-14 zile, cand aceştia deja primesc doar seminţe înmuiate. Hranirea puilor o fac prin regurgitare, puii işi introduc ciocul în gura 
părinţilor, iar aceştia prin regurgitare la dau hrana. Părinţii işi acoperă puii în primele 8-10 zile de la ecloziune. La vîrsta de 6 zile, puii încep a se îmbraca în pene, iar părinţii ii părăsesc tot mai mult, pregătinduse pentru o noua perioada de clocire.

Ducerea materialului de cuib preced depunerea ouălelor care se produce cu 6-10 zile înainte ca puii mari să părăsească cuibul. 
Perioada dintre doua ponte este de 30-45 zile.Unele perechi întrerup reproducerea în perioada năpîrlirii (august-septembrie), altele o continuă. Acestea din urmă fiind mai prolifice. La vîrsta de 28-30 zile puii sunt cei mai apţi pentru a-şi lua zborul.


 

Porumbelul KING

Capul: de marime si largime medii, cu craniul bine rotunjit proportional cu gatul si corpul solid; nu trebuie sa fie ciupit deasupra narilor sau sa aiba un aspect serpuit (alungit).

Ochii: proeminenti, rotunzi si stralucitori, situati la aproximativ trei cincimi (3/5) de la spatele craniului inspre fata. Conturul ochilor este perfect rotund, cu textura fina, nu depaseste 1,6 mm in largime, este vizibil intre ochi si pene, are o tenta de rosu.

Ciocul: scurt, puternic; trebuie tinut intr-o pozitie orizontala. Narile sunt mici, netede, pudrate, proportionale cu marimea capului.

Gatul: de soliditate sau grosime medie, proportional cu "umerii largi" si cu corpul bine rotunjit; trebuie sa fie purtat vertical. Pieptul: trebuie sa fie proeminent, larg si bine rotunjit avand un aspect placut intre curburile aripilor; trebuie, in acelasi timp, purtat simetric cu o tinuta ferma, ridicata a pasarii. Partea de jos a pieptului trebuie sa formeze o linie orizontala cu linia sternului. Sternul trebuie sa fie drept si centrat intre picioare si pe cat posibil sa fie in ton cu corpul scurt si rotund, curbandu-s

e intr-o linie armonioasa si terminandu-se cat de aproape posibil de orificiul anal. Spatele: scurt si larg dinspre umeri catre coada. Nu trebuie sa se subtieze (ascuta) prea repede, mult inainte de a ajunge inspre coada, dar trebuie sa se curbeze lin inspre partea din spate a gatului si catre coada subtire. Aripile: sunt tinute lejer pe langa corp si se intind lin catre tartita si coada. Curbura aripilor este acoperita de penele pieptului. Numarul corect al penelor primare (penelor de zbor) este 10. Coada: scurta, direct proportionala cu corpul scurt. Latimea la varf sa fie de aproximativ doua pene. Ea trebuie sa se formeze pornind de la tartita groasa, larga si sa se ascuta lin catre varf. Sa fie tinuta intr-un unghi deasupra orizontalei asa incat sa incheie curba formata de corp si piept, dar sa nu fie atat de ridicata incat sa determine caderea de pe coada a varfurilor aripilor sau incrucisarea acestora. Numarul corect al penelor primare (ale cozii) este 12. Picioarele: solide si drepte, asa incat sa confere pasarii o pozitie ridicata, ferma, sa fie bine distantate si pozitionate intr-o linie care sa fie pe aceeaai directie cu curba din partea din spate a gatului. Sa nu aiba pene si sa aiba o culoare cu tenta rosiatica. Degetele sunt drepte, curate si echidistant rasfirate; au o culoare cu tenta rosiatica. Penele: compacte si netede, dar nu chiar ca si ale unui porumbel voiajor; au putina lejeritate cand porumbelul este tinut in mana. Porumbelul de rasa King trebuie sa aiba un penaj neted.

ana 

Porumbei gulerati (iacobini)

Originea: Exista informatii care conduc la concluzia ca porumbeii gulerati au fost adusi in Europa din India de marinarii olandezi in calatoriile lor intreprinse in secolul al XII-lea. Foarte repede acestia s-au raspandit in Europa de Vest si Europa Centrala fiind mentionati ca rasa de porumbei distincta mai bine de 400 de ani. Rasa de porubeiiacobini a evoluat insa in mod spectaculos abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cunoscand transformari semnificative ca infatisare.

Denumirea: cea mai raspandita denumire a rasei este cea utilizata de vorbitorii de limba engleza "Jacobin Pigeon", dar poarta si alt nume precum: "Capucin". Denumirea de "Jacobins Pigeons", care s-ar putea traduce in limba romana "Porumbei Iacobini" isi are originea in asemanarea porumbeilor din aceasta rasa (asa cum aratau pe vremuri) cu imbracamintea calugarilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta si sub denumirea Maria Stuart, denumire data de simpatia cunoscuta a unei regine a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei fata de aceasta rasa si care obisnuia sa faca schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri. Numele reginei pasionata de porumbeii gulerati este Victoria si a ocupat tronul intre 1837-1901.

Peruca: trebuie sa aiba un diametru cat mai mare (privita din profil) si sa fie suficient de deasa astfel incat in aceasta sa nu apara goluri (sparturi). Penele care o alcatuiesc trebuie sa fie astfel dispuse incat si-i confere o forma cat mai regulata, cat mai neteda. Forma de ansamblu a perucii a suscitat multe discutii, dominand in general opinia ca aceasta trebuie sa fie perfect circulara. O peruca reusita este alcatuita din pene destul de ferme (deci nu prea firoase) care se imbina atat de armonios incat alcatuiesc o suprafata neteda, circulara (ca o scoica). Desi pentru un ochi mai neexperimentat peruca pare a fi un intreg, crescatorii deosebesc 3 parti componente ale acesteia:coama, lantul si gluga(sau palaria).

Capul: trebuie sa fie rotunjit, cu o ceafa lata care sa sustina o palarie deasa si suficient de lunga.

Ochii: sunt albi (perla) la toate varietatile de culoare, iar genele trebuie sa fie deschise la culoare (alb-roz, alb-gri).

Ciocul: trebuie sa fie de lungime medie, deschis la culoare.

Gatul: nu poate fi considerat niciodata prea lung, el este baza de sustinere a intregii peruci si diametrul acesteia depinde hotarator de lungimea gatului. Asadar crescatoriiapreciaza un porumbel cu un gat cat mai lung, dar nu pentru el insusi, ci pentru ceea ce poarta pe el.

Spatele: trebuie sa fie cat mai ingust, putin scobit la mijloc, daca il privim din profil. Este de preferat ca acesta sa fie acoperit de remigele secundare.

Aripile: sa atinga ca dimensiune varful cozii, fiind purtate strans lipite de corp, varfurile odihnindu-se pe coada fara sa se intretaie.

Coada: lunga, se ascute mult spre varf atingand latimea unei pene si jumatate.

Picioarele: sunt de dimensiuni medii si au o culoare rosie. Picioarele trebuie sa fie ascunse de penajul care creste pe pieptul porumbelului (in partea sa inferioara), pana aproape de degete, contribuind astfel la crearea iluziei unui corp mai lung (inalt).

Culoarea: sunt cunoscute cel putin 14 culori ale penajului la porumbeii gulerati: alb, negru, rosu, galben, albastru, gut, crem, indigo, pamantiu (dun), maro, castaniu, argintiu, allmond, andaluzian si cateva combinatii ale acestor culori cu albul (pestritii pe negru, pestritii pe galben, pe rosu, etc).

Desenul: Modul in are sunt dispuse penele colorate in raport cu cele albe pe diferitele parti ale corpului porumbelului gulerat reprezinta o alta trasatura distincta si atractiva a rasei. Cu exceptia albilor curati (la care toate penele sunt albe) penajul porumbeilor gulerati este dispus in raport cu culoarea astfel: capul, coada si remigele primare (primele 10 pene din aripi) sunt albe restul penajului fiind colorat. Pestritii prezinta acelasi desen (raspandire a culorii), dar penele colorate ale corpului se intercaleaza cu cele albe in procente egale pe toate suprafetele corpului.

Greseli grave: Pe cap sau in coada porumbelul iacobin are pene colorate, la pestritii penele colorate si cel albe nu sunt prezente in proportii egale. Aripile purtate sub coada sau o coada prea lata sunt defecte destul de importante.

 

Porumbelul

Porumbelul (Columba palumbus) este o pasăre din familia Columbidae. Este pasărea cea mai larg răspândită în Europa.

Porumbelul, cu cioc scurt, de talie mijlocie sau mica.

Corpul porumbelului are formă de fus, aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi şi puf produse de piele. Penele au rădăcina înfiptă in piele.

Culoarea penelor difera dupa specie, de la simpla si uniforma pana la coloritul cel mai variat.Porumbeii traiesc in perechi si isi construiesc un cuib simplu, in care femela depune doua oua albe.Puii sant hraniti cu un lichid laptos secretat de gusa parintilor.Porumbelul este raspandit pe intreg globul.

Fulgii sunt mai scurţi, au axa mai flexibilă şi acoperă tot corpul.

Cele mai cunoscute specii sunt: porumbeii de stanca (Columba livia), stramosul porumbeilor de casa, porumbelul salbatic (Columbia oenas), raspandit in aproape intreaga Eurapa, porumbelul mare sau gulerat ( Columba palumbus), raspandit in Europa si in Asia de vest.

Porumbelul de casa ( Columba kivia domestica), specie domestica de porumbei (domesticirea a avut loc la sfarsitul neoliticului), care a dat nastere unui numar foarte mare si variat de rase.

Rasele de porumbei domestici se grupeaza in trei tipuri mari, corespunzator directiilor pentru care au fost selectionati: rase de carne (porumbelul roman, staner, lux, maltez florentin etc.), rase de zbor ( porumbelul tippler, zburator de Seghedin, zburator de Danzig, egri, zburator romanesc, ciungi de Ploiesti etc.), rase de ornament (porumbelul pescarus, oriental, german, vienez, chinezesc, paun, Maria Stuart, cap de maur, tobosar, gusat, gat-golas romanesc etc.)

Capul este mic, rotund, mobil şi are în partea anterioară ciocul format din maxilare alungite, fără dinţi şi acoperite cu materie cornoasă.

Porumbelul este o pasăre bună zburătoare. Zborul este înlesnit de oasele porumbelului, subţiri şi pline cu aer. Ele se numesc oase pneumatice.

Porumbelul se hrăneşte cu seminţe, pe care le apucă cu ciocul şi le înghite.

Porumbelul respiră prin plămâni, care sunt în legătură cu 9 saci aerieni de la care pronesc ramificaţii care ajung la oase.

Porumbeii trăiesc în perechi. Ei construiesc cuibul in care, după fecundaţia internă, femelele depun ouă. Acestea sunt clocite de amândoi, pe rând. Din ouă ies puii golaşi, neputincioşi, cu ochii închişi, care nu por zbura. Sunt hrăniţi cu un lichid alb, secretat de guşa porumbiţei, până când se pot hrăni singuri cu grăunţe.

Există diferite rase de porumbei : Voiajor, Cavaler, Coadă de Păun etc. Porumbeii domestici îşi au originea în porumbeii sălbatici.

Porumbelul simbolizeazã pacea interioarã, armonia si împãcarea. El poate fi interpretat ca expresie a Sfântului Duh.

Daca au conditii prielnice in orase pot trai pana la 10 ani.Porumbeii de curse care sunt mai bine intretinuti pot trai pana la 25 de ani.

Ca deosebire intre sexe femelele sunt mai mici iar capul masculilor este mai mare, mai impunator.

Inmultire:Daca nu intervine ceva cuplul format se pastreaza astfel toata viata.Puii ies din oua dupa 18 zilede clocit,sunt orbi si acoperiti cu un puf galben.Femela ii hraneste cu lapte,produs in gusa.I

Ambii parinti clocesc.